Generaţia ”nouă” de producători agricoli a României. Cum s-au adaptat fermierii
România creşte în solarii imense şi, printre utilaje moderne, o generaţie "nouă şi îmbunătăţită" de producători agricoli.
Vorbim de fermierii cu recolta bogată, care s-au adaptat rapid atunci când n-au mai găsit destui clienţi sau loc în piaţă, ca să îşi vândă marfa.
Au încheiat contracte ferme cu lanţuri hoteliere, magazine sau fabricanţi de mâncare congelată. E drept, unii n-au renunţat la mentalitatea păguboasă, potrivit căreia oricine vrea să le cumpere produsele are de gând să îi fure.
Familia Stan din comună Lungulețu de Dâmbovița s-a întins, cum spune romanul, mai mult decât îi era plapuma... adică de cât reușea să vândă și la tarabă și en gros. Două piețe mari din Capitală sunt închise pentru renovare, iar locurile sunt limitate. Așa că în loc să își plângă de milă, oamenii au căutat cumpărători. Și au reușit să încheie un contract cu o fabrică.
Peste câteva săptămâni, veți găsi cartofii lor, tăiați și prefierți, la raionul de congelate. Și în pungi, feliați subțire, aromați și prăjiți.
În comuna Lunguletu de Dâmbovița, unui om plătit cu ziua trebuie să-i dai 150 de lei, plus mâncare și băutură. Pe mașinuța care scoate, sortează și ambalează cartofii, domnul Fane a dat 5.000 de euro. Dar, având rezervate 9 hectare pentru cartofi de chipsuri, sigur își va amortiza investiția în cel mult doi ani.
Și în comuna Crețești, un fermier satul să caute loc la tarabă s-a înțeles cu un lanț de magazine.
Reporter: Ce produceți?
Costel Gijga: ”Anul asta numai salată, de primăvară până iarnă.”
Reporter: Câtă salată?
Costel Gijga: ”Cam 20.000 de bucăți pe cultură. Chiar dacă sunt prețurile mici, cantitatea e mare. Undeva ieșim bine.”
Mai prost ies cei care n-au avut curaj să caute alte variante de desfacere a mărfii. Doamna Niculina se plânge de muncă multă și odihnă puțină, iar profitul îl iau intermediarii care vin la poartă.
Trudit toată vara, Ciprian insistă să vândă varză cu mâna lui, la kilogram. N-are încredere în contracte.
Ciprian Voicu: ”Toți este să tragă pe turta lui. Nu e seriozitate în România. Clienții mari sunt serioși numai când ai marfă bună.”
Reporter: Și nu-i normal să ceară marfă bună?
Ciprian Voicu: ”Păi dacă e să fii prieten, să fii și la necaz și la bucurie.”
Însă afacerile nu funcționează așa.
Gheorghe Popescu, viceprimar: ”Vedeți dvs, mai sunt și firme care nu sunt serioși. Dar ușor-ușor sperăm să se ajungă la o normalitate.”
Normalitatea ar fi ca producătorii mici să aibă locuri în piețe, iar cei mari să încheie contracte cu parteneri onești. Proprietarul unei plantații de mure a trecut și el de la vânzarea la pahar la aprovizionarea unui întreg lanț hotelier.
 (5).webp)
