O familie cu cinci copii din Golăiești are nevoie de ajutorul oamenilor cu suflet. Locuiesc și mănâncă într-o singură cameră
Sărmani și parcă ai nimănui, doi părinți și cei cinci copii ai lor locuiesc într-o singură cameră, acolo unde dorm, mănâncă, iar cei mici își fac și lecțiile pentru școală.
În ciuda lipsurilor materiale, niciun copil nu lipsește de la școală și împart, între ei, aceleași jucării de ani de zile. Este cazul unei familii din județul Iași, care locuiește în condiții greu de imaginat, fără apă curentă și cu geamuri sparte la ferestre, pentru care pare că timpul stă în loc.
La marginea comunei Golăiești, într-o căsuță din chirpici, trăiesc cinci copii și părinții lor. Cu toții stau într-o singură cameră, de doar patru metri pătrați. Cosmin are șapte ani și se trezește în fiecare dimineață înainte să se lumineze afară, să meargă la școală.
Cosmin Iușcă, elev: „Eu sunt în clasa I și îmi place matematica. 15 minute. Mă îmbrac bine și mă duc la școală. Cu sora mea și cu Marian. Da”.
Andreea, de 11 ani, este sora mai mare și cea care are grijă de ceilalți frați, printre care și o pereche de gemeni, de un an și jumătate, atunci când mama lor se ocupă de gospodărie.
Andreea Iușcă, elevă: „Doctoriță. Pentru că vreau să ajut oamenii. Da. Aici. La masă. Să am o cameră”.
Mama este casnică, iar tatăl lucrează cu ziua, pe unde apucă.
Elena Iușcă, mamă: „Noi cu gemenii acolo și ei aici. Aici stăm, în camera asta, toți. Aici facem și mâncare. Curent avem de la soacră și apă avem de la fântână, nu în ogradă, luăm de la cineva. Da, da, aici”.
Ciprian Iușcu, tată: „Iarna nu. Lucrăm și noi să avem mâncare pentru copii. Casa are cel puțin 40, 50 de ani, poate și mai mult. I-am mai schimbat noi acoperișul, am schimbat ce am putut. Camera e 2/2. Puține, dar mă duc și eu la pădure, când vin de la muncă. E foarte greu. Să aibă casă, masă”.
Familia numeroasă nu primește ajutor social, iar singurul venit constant este alocația copiilor.
Costel Manoliu, primarul comunei Golăiești: „Locuiesc într-o cameră de patru metri pătrați. Tatăl lucrează, e zilier pe unde apucă în comună, mama nu are altă posibilitate decât să stea cu copiii, să aibă grijă de copii. Le-am recomandat mereu să meargă, să ducă copiii la școală. Copiii din mediul rural, din orice localitate din România să meargă la școală, pentru că așa devenim o țară educată”.
Autoritatea locală poate dona familiei sărmane un teren, dar nu dispune și de banii necesari pentru a ridica și o casă, de aceea se face apel la oamenii cu dare de mână, pentru ca lucrările de construcție să poată începe în primăvară.
 (5).webp)
