Cum ne ajutăm copilul să îşi trăiască emoţiile? Recomandările psihologului
Copilul plânge. Sfidător, pe un ton agresiv şi, mai ales, imposibil de controlat. Este doar un strigăt de ajutor.
"Mi-e frică!". Contrar aparenţelor, acum e momentul să îi creşteţi celui mic încrederea în propria persoană. În loc de supărarea asociată acestor reacţii încercaţi câteva cuvinte magice: "Şi eu aş fi supărat dacă m-aş afla în locul tău!"
"Nu mai plânge!". De câte ori i-aţi spus aceste cuvinte copilaşului care se smiorcăie trist, furios, înfricoşat? Ce învaţa micuţul în lacrimi când aude acest indemn de la părinte?
Îi e frică şi nu se poate linişti singur. Iar partea din creier care l-ar putea ajuta să se liniştească, cortexul prefrontal, devine capabilă abia după ce împlineşte 24 de ani. În acest moment vrea doar să îl ţineţi în braţe.
Plânge? Validaţi-i emoţia. Adică spuneţi-i: "E normal să te simţi trist, furios, speriat! Oricine s-ar simţi aşa în situaţia ta". Se linişteşte automat.
Acum urmează o schemă matematică pentru care e pregătit tânărul creier.
Bogdana Bursuc, psiholog: "Legăm cumva emoţia de o nevoie a copilului ca să dea sens emoţiei, asta înseamnă că nu eşti pregătit să împarţi jucăria, ce pot să fac pt tine acum, vrei să te iau în braţe ,să plec să te las puţin?".
Aceste acţiuni simple reduc eventualele crize în mijlocul supermarketului, pe stradă sau în fata grădiniţei.
 (5).webp)
